Am facut ceva... Am gandit.

     

    A trecut fix o saptamana de cand m-am ras pe cap si lucrurile revin spre "normal". Reactiile sunt din ce in ce mai estompate. Sau probabil m-am obisnuit cu ele, probabil asta se si vede, ca sunt obisnuita si inevitabil ce transmit asta si atrag.
    In mod ironic, ma asteptam sa fiu marginalizata pentru "nebunia" mea, dar in schimb, sunt complimentata, chiar laudata. What an attention whore! Multi cunoscuti, mi-au spus ca sunt curajoasa. Acum realizez in ce obisnuinta plictisitoare (pleonasm necesar) au stat timp indelungat, unde pana si cel mai banal lucru (asta consider ca am facut) devine un act de curaj.
    Nu stiu in ce masura am sa ma pot simti in largul meu intr-o lume atat de incuiata mental, nici nu ma straduiesc sa o fac, am propriile refugii.
Initial blogul era facut pentru a evidentia the in box thinking, dar asta e mult prea previzibil, chiar si pentru mine si am sa ma opresc.
    Dar cum se spune, orice sfarsit e un nou inceput.
Am sa incep cu poezii, pe care le fac in cap, apoi le scriu aici. Just in case. Intr-un fel de a-mi aminti ca inca simt, inca ma pot exprima sincer si inca vreau sa schimb ceva.
    Majoritatea vor fi in engleza, imi e mai usor sa ma manifest si in acelasi timp le reduce din impact. Oricum, orice roman va citi, mintea lui simultan va si traduce si atunci lucrurile vor fi mai clare.